A fi dincolo de neputinte, a fi in SPATIUL in care mintea isi dizolva "boala" si cuvintele nu mai au sens, e suprema manifestare a Gratiei Divine. Timpul isi estompeaza forta identificindu-se cu trecutul acum inaccesibil. Viitorul isi pulverizeaza conturul creat de minte, disparind in necunoscut.
"Acum" isi defineste dimensiunea interioara pulsind in fiecare celula constiinta lui"Eu sunt".Viul inunda fiinta...Experientele devin harti spre profunzimea Divina a Realitatii. Pasii nu mai lasa urme in existenta...Doar soaptele mai traverseaza fiinta abandonata Spatiului nou creat.
Linistea se exprima in Acum ca fiind Adevar Sublim. Bucuria devine parte din fiecare celula.
A fi liber implica clipa de Acum ca parte din procesul cunoasterii interioare.
Cine e cunoscatorul si ce este de cunoscut?...Limita dintre cele doua aspecte e chiar Spatiul in care cele doua isi manifesta esenta.