RECUNOSTINTA

Astazi am facut cunostinta cu un inger, Adamus Saint Germains. Clipe desavirsite au urmat si valuri de iubire si blindete au invadat spatiul divin ce ne-a fost dat sa-l locuim. Intelepciunea Sa dezlipita din sinul Universului ne-a dat imbold tuturor si sensuri datatoare de viata s-au adunat in valuri de cuvinte exprimate in tacerea adincurilor noastre.
Obrajii fragili s-au umplut de lacrimile recunostintei si sufletele s-au hranit din Armonia divina. Iubirea si-a intrat in drepturi, conturind existenta noastra cu vibratiile inimii.
Am pasit cu totii in dimensiuni astrale in care fiecare era propriul sau stapin.Ne-au insotit in aceste calatorii interioare toate acele definiri cu care coexistam in fiecare clipa a rostirii noastre in aceasta dimensiune.
Pasii devenirii nostre au calcat putin mai lent pe tarimuri neexplorate inca de noi si parca totul parea atit de cunoscut.
Exist...si port in mine, si cu mine, recunostinta, pentru aceasta viata, pentru aceasta experienta pe care am ales sa o traiesc...

nerostire...

Totul este fara nume, caci nume am tot dat si acum e timpul Celui nerostit, Celui fara de nume, Celui fara de inceput...Celui ce a fost ... Celui ce este si... Celui ce va fi vesnic UNIC si Nerostit !
Acum se revarsa in propriul Univers.Timpul si spatiu si tot ce se manifesta ii apartine in totalitate! Eu-l pune in miscare trecutul si prezentul actualizind momentul lui ACUM.
Clipa devine parte din noi!

Tablou de toamna

Tabloul in care privesc isi etaleaza vibratiile ca un pastel creat in timpuri tirzii apuse de mult.Timpul cauta sa le ascunda in spatiul bine definit de limite grosiere.Accept realitatea, poate diforma, in care se manifesta acest aspect al existentei. Neintelesurile se ingramadesc sa paraseasca formele limitate in care expresia vietii e doar aparenta.
Tabloul poarta in el creatia desavirsita in care pictorul isi revarsa plenitudinea in care a fiintat.Culorile in care se exprima variaza de la grosier la rafinat in asa fel incit creatia se identifica cu armonia cosmica.

VIBRATII DE TOAMNA

Toamna existentei se revarsa in interiorul fiinte dindu-i posibilitatea sa inteleaga universul cu tainele sale.Din cind in cind din copacii vesniciei se desprind lacrimi in amintirea a ceea ce a fost verde si frumos.Un alt sens se contureaza spre o alta lume desfasurata in acelasi univers.E timpul pentru noi descoperiri in infinitul uneori absent pentru cei ce se hranesc din visele eternei iluzii.Vremurile se string intr-o cochilie a trecutului efemer! Ce va urma...?
Totul lasa loc nedefinibilului si tot ceea ce nu si-a prezentat "ideea" existentiala, se manifesta acum ca fiind "vremuri noi"!
Si...din acest joc divin, iubirea e cea care ramine exprimarea intregului si... intregul exprimat prin iubire!