Dintre dorurile toate, integrate in fiinta, definim dorul de Absolut, dorul de infinitul Unic si etern din care suntem creati. Pasim pe Pamint experimentind uitarea sensului ce ne-a fost dat, gustind din fiecare exprimare vibratia aparent noua in care se imbina arome profunde ale cunoasterii eterne.
Regasirea in punctul lui “ eu sunt”, uneste cele doua aspecte, divinul si umanul ,si le proiecteaza in momentul lui AICI SI ACUM! Momentul e unic si vast, infinit de vast in exprimarile sale.
Odata portile inimii deschise, tot ceea ce ai cunoscut isi pierde definitia in lumina iubirii unice, iubirea de viata.
Respiratia poarta in ea pulsatia intregului univers penetrind spatiul si timpul. Ea da glas cuvintului de inceput in care creatia a luat fiinta, exprimind esenta viului in tot ce pulseaza.
Comori nesfirsite iau nastere in exprimarea sa scotind la iveala daruri inestimabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu