Noi intelesuri...

Se misca universul intreg si tot ce e vechi dispare in negura vremii!Haosul se instaleaza in toate sistemele umane!...Desi pare greu de inteles si foarte greu de parcurs, aceasta tranzitie modifica structuri ce au fost create in vieti de-a rindul.Toate energiile perturbatoare ies la suprafata si incearca sa-si exprime ultimile vibratii...se vor transforma curind in armonii salvatoare, in stari definite si echilibrate.
In mersul ei existenta isi creeaza propria opera si anume... VIATA!
VIATA isi schimba definitia...Ce este viata? acum cind toate acestea capata alt sens!

Sens...si Iubire

Traiesc in fiecare secunda Jocul Divin, si simt cum armonia universului intreg se regaseste in totul fiintei definita cu numele meu!Universul ma exprima in varietatea de culori ce-mi sunt pregatite din veacuri. Ma nasc pentru a-mi rosti sensul!Ma golesc de trecut si ma umplu de multitudinea de exprimari divine in care lumina isi defineste armonia!Devin parte din Intreg, ma definesc prin el.
Iubirea ma invaluie si imi aduce tacere si claritate. Si... in tot acest timp o ating cu profunzimea a ceea ce sunt...Iubirea e sensul cautat, e cunoasterea verbului "A FI"...

pasi spre Lumina

Viata e o calatorie fara sfirsit, sensul ei fiind rostirea luminii si adevarului suprem.In exprimarea ei durerile devin torte aprinse prin care claritatea pune stapinire pe intregul uman. Viata e nasterea interioara prin durerea adevarului existential.
Tac... si in tacerea ascunsa printre clipele existentei imi zaresc identitatea asteptand ca pasii sa ajunga la destinatia finala!
Sunt fara tel, fara definire! SUNT...si, pasii grabesc in toarcerea lor, intilnirea suprema!
Departarea si apropierea sunt formele de exprimare ale trecutului infim si limitat, doar expansiunea defineste acum orizontul cunoasterii umane. Formele trecutului palesc in dimensiunea nou creata!
SUNT...e verbul cunoasterii de Sine, e partea gramaticii exprimata in alchimia existentiala!

EXPANSIUNE...

Pierderea formei umane este atingerea adusa sobrietatii si cumpatarii. N u exista nici o forta emotionala automata inclusa in ea. Este capacitatea de a te lasa cufundat in ceea ce faci, se extinde in mod natural in ceea ce faci.
Pierderea formei umane iti permite un moment de pauza avind in vedere ca avem autodisciplina si curajul de a o utiliza.

REVELATII...

Sunt... Exist in tot si totul imi umple fiinta conectindu-ma la realitatea ultima a infinitului suprem. Ma simt coplesita de claritatea si diversitatea exprimarilor divine. Sorb neincetat savoarea si aroma acestei experiente. Raspunsurile nu contenesc sa apara fiecare aducind cu sine adevaruri ceresti.
Sunt... Exist in cea mai elevata forma in care Dumnezeu si-a turnat esenta. Timpul dispare si spatiul se resoarbe din limitarile pe care nu le mai accept.Constiinta, mintea si trupul isi impart armonia divina ca pe un trofeu de mult asteptat.
Sunt...Exist si exprim prin cuvint fiecare "eu" personificat in clipe marunte.

Sens...

Timpul imi masoara evolutia in aceasta dimensiune.El imi da sensul existentei.Constientizez puterea de a exista in armonia divina si ma intreb de ce nu am facut-o pina acum.
ACUM e timpul! ACUM imi defineste clipa devenirii...
Egoul e martorul transformarii mele si e nevoit sa guste acceptarea, sa traiasca rabdarea la cel mai inalt nivel, si sa taca asa cum nu a facut-o niciodata...Lumina se misca odata cu mine; gindeste, traieste si iubeste odata cu mine...O port in mine si ea ma poarta in ea.E o simbioza fara cuvinte, doar exprimari in stari definite.E viata! E vie! Am nevoie de forta, de dragostea si de intelepciunea ei...si ea are nevoie de exprimarea mea in ceea ce sunt!

iubirea este...absenta fricii!

Ne nastem cu acest stigmat:frica. Ne identificam cu ea pina la absolut si o alimentam fara sa-i definim scopul pe care l-ar avea ea in existenta noastra. Traim fiecare clipa cu ea, ne tinem de mina fara sa ne intrebam una pe alta ce e cu noi.Uneori chiar ne dicteaza pozitiile fata de ceea ce experimentam.E o energie stranie, oarecum, ce i-a parte la experienta existentiala a omniversului. Insa contrapartea ei este...IUBIREA! Pentru ca toate au fost menite sa FIE , sa fiinteze, aceasta stare a manifestarii,IUBIREA, le defineste pe toate.
Existam, prin definitia spatio-temporala a IUBIRII!...si atunci cind iubirea ne-a invadat experientele, frica dispare, sau poate chiar ea sufera procesul de metamorfozare si devine acea stare sublima de iubire, de expansiune spre acel TOT din care purcedem...