Clipe de toamna se astern in Totul ce ne inconjoara .Culorile copacilor dau alta stare spiritelor naturii ...si toate acestea isi fac loc in experienta vietii atribuindu-i conotatii meditative.Din zgomotul orasului, mult mai surd de asta data, soapta vintului se desprinde usor fluturind iluziile trecatorului.Pasii grabiti de rutina vietii aluneca printre frunzele ce si-au dedicat prezenta, onorarii acestui timp si imensului spatiu. Vremurile se identifica cu vremea, schimbarea punindu-si amprenta pe Tot...Constiinta de masa, vesnic adormita pare acum tulburata, nu indeajuns, de experientele iluziei cu care se hraneste mereu.Viata e acum o scena plina de figuranti obositi si plini de efemeritatea egoului ce numai stiu cine si ce sunt.
Ploaia isi intirzie aparitia...si totusi e atata nevoie de ea! Prezenta ei ar trezi, fie si pentru o clipa, claritatea si atentia trecatorului prin propria sa viata.In criza generalizata cuvintele si-au pierdut sensul, iar exprimarile raman fara ecou. Reintoarcerea la Lumina din noi, e-o cale lunga pentru cei ce o cauta si e la o distanta de o respiratie pentru cei ce o experimenteaza.
E timpul sa ne oprim pasii din mersul grabit printr-un univers care are atatea sa ne invete...E timpul ca meditatia sa ia locul absentei si profunzimea sa umple golurile lasate de superficialitatea existentiala.
Recolta din noi ne asteapta sa ne sarbatorim prezenta in Tot. Toamna e anotimpul regasirii si al descoperirilor magnifice a tot ceea ce suntem cu Adevarat...